Snowboarding

                                Snowboarding-ul 

                                          -cel mai tanar sport olimpic  de iarna-    

Deşi astăzi snowboarding-ul „se poate lăuda” cu milioane de practicanţi şi cu mult mai mulţi admiratori, lucrurile nu stau de mult timp astfel. Pentru început, trebuie spus că acest sport este foarte „tânăr”, comparativ cu majoritatea sporturilor cunoscute la scară largă. Ba mai mult, între sporturile olimpice de iarnă, snowboard-ul este „mezinul”, fiind cel mai recent acceptat sport în acest grup exclusivist. Ediţia din 1998 de la Nagano a Jocurilor Olimpice de iarnă a reprezentat debutul snowboard-ului ca şi probă olimpică.

Snowboarding-ul s-a născut în Statele Unite ale Americii, prin anii ’60. Inventatorul lui, după părerea majorităţii Sherman Poppen, s-a inspirat din sporturi ca surful, patinajul şi, bineînţeles, din schi. Primele plăci de snowboard erau confecţionate din lemn şi aveau legate de capăt o funie care funcţiona ca o cârmă. Dezvoltarea acestui sport a fost mai mult explozivă, snowboarding-ul găsind mulţi temerari dornici să încerce experienţe noi. Acesta a fost şi motivul pentru care au apărut în scurt timp mai mulţi oameni preocupaţi de forma, designul şi performanţele plăcii de snowboard. Cu timpul s-a ajuns la placa de fibră de carbon şi la bocancii detaşabili pe care îi cunoaştem astăzi. La început placa de snowboard avea clăpari, asemenea schiurilor.

Destul de ciudat este faptul că, odată cu apariţia plăcii de snowboard, între susţinătorii acesteia şi pasionaţii de schi au apărut diverse animozităţi, care au degenerat până la un conflict de amploare, cei cu placa de snowboard nefiind primiţi pentru mult timp de schiori pe pârtiile lor. Acest lucru se petrecea prin anii ’80, când numai 7% din pârtiile americane şi europene permiteau accesul împătimiţilor de snowboard.

Ca şi în cazul schiului, există mai multe probe de concurs de snowboarding:

· Coborârea liberă - reprezintă modul larg de practicare a snowboarding-ului la nivel amatorial, dar nu numai. Acest stil implică parcurgerea unor pante în general neamenajate. Cel mai adesea se foloseşte un elicopter pentru transportul în vârful unui versant de unde cei foarte experimentaţi îşi dau drumul.

· Slalom uriaş - competiţie identică cu cea omologă de la ski. Înseamnă parcurgerea unei pante amenajate pe parcursul căreia sunt plasate porţi pe care sportivul trebuie să le bifeze.

· Half pipe („jumătate de ţeavă”) - poate cea mai cunoscută probă competiţională de snowboarding. Se desfăşoară pe un traseu/pantă amenajată sub forma unei jumătăţi de cilindru, cu maluri înalte. Sportivul trebuie să coboare în zigzag şi să facă salturi peste marginile înălţate, dar trebuie să aterizeze în interiorul „canionului”.

Snowboarding-ul, ca şi schiul, este un sport cu un grad ridicat de periculozitate, anual înregistrându-se sute de mii de accidentări în rândurile iubitorilor de snowboarding din întreaga lume. Cea mai des întâlnită leziune este cea de închitură de mână, pentru că atunci când se dezechilibrează, oricine are instinctul de a se sprijini în mâini, iar practicanţii de snowboard cad foarte des. Cele mai grave accidetări sunt cele la cap, de aceea tehnicienii acestui sport indică casca de protecţie ca un accesoriu esenţial.