Umorul
Umorul (lat. humor = umezeală) are un caracter specific prin soluții neașteptate, caraghioase poate produce ilaritate. Persoanele cu umor sunt acele persoane care prin comportare sau verbal prin anumite contexte declanșează râsul. Simțul umorului este influențat de tradițiile, cultura, istoria unui popor, sau diferă după poziția pe scara ierarhiei sociale. Umorul diferă de asemenea după anumite perioade istorice, multe glume din trecut nemaifiind actuale, au pierdut efectul de a produce hazul. Umorul poate fi usturător prin satiră, ironie, batjocură, cinic, sau blând binevoitor, plin de înțelegere, autocritic.In viața culturală a grecilor antici au apărut reprezentații publice ca în teatru, la sărbători festive sau pe stradă, bărbați cu spiritul umorului care au începând să ironizeze imitând cetățeni de vază ai orașului, producând astfel ilaritate în rândul trecătorilor. Culegere scrisă de anecdote, a fost descoperită deja în anul 550 î.e.n. Filozofii mari din antichitate ca Platon, Aristoteles și Pythagoras au căutat limitarea râsului grosolan în favoarea ironiei cultivate, fine, subtile.
In dreptul roman era categoric interzis ironizarea și facerea de râs a patricienilor romani, astfel Cicero era prevăzător cu glumele sale moderate, care putea determina sfârșitul carierei de orator, pe când umorul în comediile lui Plautus era mai apropiat de popor glumele sale având mai mult un caracter de carnaval.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu